De ce cred eu că nu va reuşi Jorge Costa la Cluj

Jorge Costa e noul antrenor al CFR-ului din Cluj. În cariera de fotbalist a fost ceea ce se cheamă un "rupător", porecla sa "animalul" fiind edificatoare în acest sens. Ajuns antrenor, îşi respectă şi porecla şi statutul după ce la nici o zi de la instalare anunţă că dă afară 7 jucătorim majoritatea români. Îl dă afară pe Batin, unul din produsele de succes ale fotbalului românesc şi un caracter de excepţie, dar rămâne cu Nuno Claro care între două gafe sparge cazinourile clujene. Vrea să pozeze de la început în omul dur care calcă pe destine şi cariere fără nici o remuşcare. Va sfârşi înconjurat de jucători obedienţi, fără caracter şi personalitate, conduşi de frică în teren, incapabili de artificii sau spontaneităţi. E plin fotbalul nostru de astfel de antrenori, niciunul nereuşind să-şi depăşească condiţia. Ei sunt adepţii fotbalului jucat de frică, al fotbalului zbierat cu ochii injectaţi de ură că jucătorul a pasat greşit sau n-a centrat unde vrea "mister".

Jorge Costa a pornit pe drumul Clujului la fel cum a jucat, fără să gândească. Şi de aceea nu va reuşi.

I-am spart

Cît p'aci

Din pacate CFR-ul si-a respectat aseară statutul tradiţional românesc de pierzătoare nedreptaţită de soartă. L-am aşteptat încă o data pe Dumnezeu să vină şi să bage mingea în plasa adversarilor. Aşa cum îl aşteptăm să ne dea locuinţe, sănătate, autostrăzi şi multe altele. Dar ca de alte atâtea ori, El avea ceva mai bun de făcut la ora meciului.

La Traore, nu m-a deranjat atât egoismul specific atacanţilor sau superficialitatea execuţiei cât seninătatea bovina cu care a suportat eşecul. Absenţa reacţiei de dupa monumentala eroare, pe care o vad foarte des şi la Marica, mă face să cred ca Traore ar proceda oricând la fel.

Una din ciudatele noastre caracteristici din sport (şi nu numai) e că ne putem ridica sau coborî la nivelul oricărui adversar. Aseară, din păcate, ne-am coborât la nivelul unei Rome supraponderale şi debusolate. Iar ei ne-au bătut istoric şi iremediabil.

Suporteri fără testicule

Neasumarea responsabilităţii e o problema majoră în societatea noastră. Cel mai proaspăt exemplu care îmi vine in minte e petarda din meciul CFR CLUJ şi Poli Timişoara.

Un gest făcut de un cretin putea să nenorocească un jucător. Şi în loc ca principala preocupare să fie găsirea boului, cluburile aruncă vina unul pe altul scăpând din vedere esenţialul. Şi imediat vine etapa următoare, cretinul va fi iar pe stadion (nici nu are impoirtanţă dacă pe cel din Cluj sau Timişoara) şi iar va putea arunca cu vreun obiect în cineva, fiindcă în chiloţii lui este loc suficient pentru a ascunde obiecte chiar mai mari decât o petardă. Ăstora ca el, testiculele le cresc doar la volan sau când se pierd în grămadă.