Arta de a pierde

Chiar dacă pare greu de crezut, există demnitate şi onoare şi în a fi învins. În cadrul aceluiaşi sport, poţi pierde cu capul sus sau ruşinos şi dezonorant. E mult mai important să înveţi din infrângeri decât să le găseşti scuze penibile care să-ţi adoarmă conştiinţa până data viitoare când o vei da în bară.

Ce facem noi acum la fotbal e o nerecunoaştere a realităţii care nu poate să ducă la nimic bun. Să ai o evoluţie plină de penibil şi autosuficienţă ca cea din Bosnia şi să nu recunoşti ca ai pierdut pe deplin justificat ţine de domeniul patologicului. Am ajuns să ne bucurăm ca Bosnia ar putea fi exclusă de FIFA sau că vedeta Luxemburgului s-a retras anul trecut. Am ajuns negri la suflet şi nu mai dăm doi bani pe caracter sau pe valori morale.

A trece pe lângă oglindă cu ochii închişi nu te poate ajuta la nesfârşit. Iar noi asta preferăm să facem. Şi în sport şi din pacate şi în afara lui.

Întrebări

Aduc ceva nou documente Wikileaks sau ne arată de fapt aşa cum suntem şi cum nu ne place să ne recunoaştem? Cine suntem de fapt? Cei care credem sau cei care ne cred alţii?

Vameşii fură de sting. Blaga l-a turnat pe Vanghelie. Ponta şi-a turnat colegii. Băsescu a dat presei date din dosarul Rodicăi Stănoiu. Adrian Severin se vinde în calitate de europarlamentar. Rodica Culcer l-a turnat pe Alexandru Sassu. Tăriceanu s-a plâns şi el ambasadei SUA că nu este sprijinit. Poliţiştii iau mită la greu. Geoană e pârâciosul numărul unu al ţării. Procurorul Ciprian Nastasiu d[ Americii informaţii din dosare.

În cine naiba să mai ai încredere? Să ni se fi netezit circumvoluţiunile creierelor în aşa măsură încât ne lăsăm păcăliţi de fiecare dată de aceiaşi borfaşi politici? Este măcar unul care vrea binele întregului numit ţară sau se limitează toţi la binele familiilor lor? Mai exişti tu Ţepeş Doamne, ori te-ai dat şi tu cu ei?

:)

3 barbati morţi ajung la poarta raiului.
Îi ia Dumnezeu pe fiecare la întrebări,primul fiind un italian:
-Ia zi,tu cum ai murit?
-Păi mi-am cumparat un Ferrari, am mers pe autostrada spre Milano cu 340 km/h , n- am putut sa iau o curbă, am intrat în parapet şi am murit pe loc.
-Bine, poţi să intri.
Al doilea, un german:
-Tu cum ai murit?
-Mi-am luat un Porsche, am mers pe autostradă, o cinsternă a pus frană brusc în faţa mea, nu am mai putut opri, explozie mare, am murit pe loc...
-Bine, poţi intra şi tu.
Al treilea, un român:
-Tu ce ai păţit?
-Mi-am luat un X5 şi am murit de foame.

La ei îi spune lobby, la noi şpagă

La o discuţie cu un amic dintr-o ţară mult mai democrată ca a nostră, acesta îmi spunea că şi la ei există corupţie doar că oamenii sunt mult mai scumpi: "Nu ai ce căuta la parlamentari fără milionul de euro". Că noi nu ne-am "scumpit" pare a fi confirmat şi ultimul scandal iscat de ziariştii de la Sunday Times, care au cumparat cu 100 000 de euro trei europarlamentari printre care şi pe breazul nostru Severin. El s-a dat pe 12 000 de euroi, bani pentru care l-a delegat pe Sebi Bodu să-i facă treaba murdară, că, vorba lui, "e mai bine să lucrăm prin intermediari". Prins la prune, pe sistem ţigănesc, tot el e cu gura mare.



Situaţia asta îmi aduce aminte de aranjamentele care aveau loc în învăţământul băimărean cu ocazia admiterii la liceu. Legenda spune că erau, şi nu puţini, cei care luau bani de la părinţi cu promisiunea că intrarea copilului e asigurată la liceul dorit prin lobby făcut la comisie şi corectori. Primitorii de foloase, pe sistemul că cel mai bun lucru e făcut de intermediari, nu vorbeau absolut cu nimeni şi mizau total pe pregătirea plodului. Dacă aspirantul la liceu sărea linia, banii rămâneau cu mulţumiri din suflet, daca nu, puţini mai mergeau să-i recupere. Ce onoare? Care caracter?

Eu sper că va veni o vreme în care şopârlele de acest gen vor trebui să se ascundă.

Parlamentarii noştri, cei de toate zilele

Institutul pentri Politic Publice face un clasament al absenţelor parlamentarilor noştri. Despre activitate, ce sa mai vorbim?

Preţul vieţii

165 000 de euro. Atât a plătit fostl prefect de Cluj Călin Platon familiei bebeluşului ucis de el pe trecerea de pietoni, pentru ca părinţii să-şi retragă plângerea şi pedeapsa lui să fie redusă. E mult? E puţin? Nu sunt în măsură să judec. Eu spun doar că pentru mine, criminalul mai e şi mituitor. El a fost, cum era şi de aşteptat, reinstalat în funcţia de inspector guvernamental.

Ăştia sunt oamenii pe care-i promovăm, să nu ne mire culoarea viitorului pe care ei ni-l vor construi.

:)

După ce loveşte un pieton, o maşină îşi continuă drumul încă vreo 10 metri.
Şoferul scoate capul pe fereastră şi ţipă:
- Fii bă atent!
Pietonul se ridică repede, speriat, împleticindu-se şi întreabă:
- De ce bă? Dai înapoi?

Corijenţii

Triste zile a ajuns să trăiască oraşul de pe Săsar. După ce că ne-a intrat primarul la închisoare, acum că în sfârşit s-a dat drumul alegerilor, cei care tind să-l înlocuiască strălucesc prin mediocritate şi superficialitate. Ei au insă o trăsătură comună: toţi sunt, într-un fel sau altul "penali".

Unul şi-a inceput ascensiunea trecând ilegal concetăţeni în ţări mai promiţătoare. A făcut şi ceva închisoare pentru asta, lucru care nu-l împiedică să apară în faţa noastră ca şi cum ar fi cu scutecul curat şi apretat. Capacităţile de administrator şi le-a demonstrat bătându-şi crunt nevasta. Altul a ajuns deputat vopsind scări de bloc şi punând termopane la biserici. Ajută bătrâni şi copii, e îngrijorat de soarta băimăreanului, dar totul, absolut totul, în faţa camerelor de filmat. El e un paradox pentru economia de piaţă, cheltuind mult mai mult decât pare a produce. Despre unul se spune că pe vremea lui Ciao, când mergea la Mare cu trenul, arunca bancnote pe geam spre bucuria şi pericolul colegilor din vagoanele următoare care se aplecau să le prindă. Un alt posibil candidat n-a uitat de unde a plecat. El a trecut pe la fostul său liceu ca să le amintească profesorilor să nu cumva să dea cuiva foaia matricolă ca să nu vadă urbea că a fost corijent la o materie de bază.

Ăştia sunt cei care vor să ne conducă şi acestea unele dintre realizările lor. Sigur că or fi având şi părţi bune dar pe alea o să le aflăm cu siguranţă în campanie.

Zile triste şi cenuşii trăieşte oraşul de pe Săsar.

Ce ar fi fost dacă?

După cutremurul devastator din Japonia, o întrebare oligofrenă ţinea capul de afiş al ştirilor: ce s-ar fi întâmplat dacă am fi fost zguduiţi noi de un astfel de cutremur? Răspunsul cel mai decent şi cred că şi cel mai apropiat de adevăr l-a dat zugravul care lucrează la ai mei la apartament: "apoi la noi ar fi fost mai uşor să-i numere pe ăia vii". Eu cred că am ajuns un popor slab şi superficial şi datorită faptului că nu ne-am confruntat cu drame adevărate. La noi ar fi fost panică, moarte şi după aia ani autocompătimire şi cerşit de ajutoare umanitare.

Dezinformarea noastră cea de toate zilele

Suntem minţiţi de dimineaţa până seara pe toate căile şi pare să nu ne deranjeze deloc. Poporul vrea circ şi asta i se dă, în detrimentul adevărului. Ultima nesimţire clară e legată de un eveniment avut loc în cimitirul din Cărbunar, unde un nefericit, după o ceartă cu familia, şi-a tras cu o puşcă în cap. Antena 3 anunţa plină de patos şi dramatism că omul e în stare gravă şi a fost transferat la Cluj unde este supus unei operaţii. În fapt şi în realitate, bărbatul era internat la Spitalul Judeţean din Baia Mare într-o situaţie mult mai puţin dramatică decât era prezentată la TV. Dar ce importanţă mai are adevărul când telespectatorul face rating doar la sânge şi scandal?

Românii, talentul şi nebunii

Concursul dovedeşte că la un român cu talent avem şi trei nebuni.

Brandul de ţară

Continuam să trăim în supericialitate şi să ne minţim singuri în fiecare zi. Nu realizăm că imaginea ţării o facem fiecare dintre prin ceea ce facem şi prin valorile pe care le promovăm. Acceptăm să fim păcăliţi cu bună ştiinţă de televiziuni şi ne lăsăm târâţi în mocirla ratingurilor analfabete. Ne facem că nu înţelegem că brandul de ţară este de fapt oglinda faptelor noastre. Am reuşit în aceşti ultimi 20 de ani să-i dăm jos de pe stemă pe Hagi, Nadia şi Năstase şi să-i inlocuim cu Drăguşanu, Irinel, Monica şi Gigi. Suntem în comă indusă şi nu sunt semne ca am vrea să ne decuplăm de la aparate.