Despre Roşia Montana, cu capul pe umeri

:)

Un neuron se plimba prin creierul unui barbat. Era singur, singurel, totul pustiu, intuneric....Trece altul in viteza, il vede si ii striga:
- Ce cauti tu aici ,mai tampitule???! Hai jos, ca toata lumea- i acolo!

Interlopi de Baia Mare (XI) - Bătaie la Mall

Luni dimineaţa s-a consumat un nou episod din serialul obţinerii supremaţiei interlope în Baia Mare. De data asta locaţia aleasă e selectul local Simphony din mallul Gold Plaza. Actorii principali sunt Bogdan Gheorghe Patrusel, Florin Daniel Stan, Dumitru David, Marius Cristian Sabou, Viorel Mihai Ardelean, Vasile Daniel Contras si Livian Vasile Roman. Unii sunt cunoascuţi, alţii new entry-uri pe scena interlopă băimăreană.

De data ceasta spre deosebire de celelalte bătăi de unde ne-au rămas doar poveştile, avem imagini de pe camerele de supraveghere care arată exact desfăşurarea faptelor. Click aici pentru video.

Dincolo de bătaia, care e una normală pentru nivelul reprezentat de indivizi, e de sesizat un lucru asupra căruia am atras atenţia pe acest blog în urma bătăii de la Şcoala 5 şi anume atitudinea agenţilor de ordine. Dacă e adevărat că din nou implicată e firma UKRO, nu ar fi decât o confirmare a celor spuse de mine. Se poate vedea foarte clar pe filmare atitudinea de o laşitate extremă a agenţilor, care la fel ca la Şcoala 5, întorc capul în timp ce un om este călcat în picioare. Dacă înainte de conflict adoptă pozitii schwartzenegeriene, cu mâinile în piept şi pieptul în faţă, cum încep pumnii cum se inmoaie şi ei ca plastelina. Unul dintre ei intoarce spatele şi pleacă pe coridor în timp ce celălalt priveşte pasiv cum omul e băgat in comă. Agenţi de doi lei, plătiţi probabil tot cu doi lei. Şi când mă gândesc că ăştia sunt plătiţi să mă apere şi pe mine în cazul în care un cretin turmentat mă ia la bătaie, îmi dau seama că mă pot baza pe ei ca pe izmene vara.

SPA si rugaciune

De-a lungul ultimilor ani mi-a fost dat sa vad tot felul de petarde aruncate de presa locala spre orbirea publicului naiv şi însetat de ştiri fără consistenţă. Contează mai puţin că şansele de realizare sunt din start infime sau că din aberaţiile anunţate nu s-a ales nimic, principalul e efectul imediat asupra cititorului şi ocuparea spaţiului publicistic.

O vreme a fost tunelul pe sub Gutin, apoi bazin olimpic de polo în Baia Mare sau terenul de golf de j'de milioane de la Ocna Sugatag. Mai recentă e inepţia cu redeschiderea minelor. Ultima şi cel mai probabil nu cea din urmă, e un aqua parc de 3.6 milioane de euro ce s-ar construi lângă Mănăstirea de la Moisei. Sigur că aici efectul ştirii e maxim în primul rând prin alăturarea ideilor de relaxare în slip şi evlavie care oricum le-ai combina, nu se-mbucă logic deloc. Nu spun că în ciudatele vremuri pe care le trăim ar fi imposibilă o asemenea construcţie sau că în ţara care de trei ori pe an nu găseşte 100 000 de dolari ca să transmită meciurile unui campion mondial de-al său nu s-ar găsi cineva suficient de exaltat încât să dea milioane de euro ca să ne putem scălda după slujbe, dar şansele sunt mai mici ca preţurile din Center. Haideţi măi fraţilor să începem să şi gândim înainte de a emite fiindcă altfel riscăm să ne aplatizăm de tot circumvoluţiunile creierelor.

De ce nu se poate încheia recensamântul

Persoana desemnată să meargă acasă la Florin Piersic a plecat vineri spre locuința actorului și n-a ieșit nici acum din casă.
Coșmarul recenzorului a început când i-a adresat lui Florin Piersic o întrebare aparent inofensivă: „Când v-ați născut?”
Actorul a preluat imediat discuția: „Când m-am născut eu eram la o filmare, cu Marga Barbu și cu prietenul meu Ion Besoiu, marele Ion Besoiu, te salut Ioane, te pup mă.”
Din acel moment totul a fost pierdut pentru recenzor. El a mai apucat doar să dea un sms celor dragi: „Am nimerit la Florin Piersic, nu știu dacă mai scap de aici. Vă iubesc pe toți.”
Vecinii l-ar fi putut salva pe recenzor, dar nu au avut curajul să intervină de teamă să nu fie și ei prinși în discuție.
Pompierii încearcă acum să spargă ușa ca să-l scoată de acolo pe recenzor, însă șansele să-l găsească viu sunt minime.
Se pare că recenzorul prizonier este victima unei farse morbide a colegilor săi recenzori, care știau exact cine stă la acea adresă și l-au trimis pe colegul lor fix în gura lupului. „Nu credeam că va fi ținut așa de mult de vorbă”, ne spune unul dintre colegii victimei. „Când a plecat mâncase bine, era și odihnit... Acum e important ca el să se hidrateze și fie puternic psihic, să se gândească la ceva plăcut, vesel, dacă vrea să aibă vreo șansă.”