Arta de a pierde

Chiar dacă pare greu de crezut, există demnitate şi onoare şi în a fi învins. În cadrul aceluiaşi sport, poţi pierde cu capul sus sau ruşinos şi dezonorant. E mult mai important să înveţi din infrângeri decât să le găseşti scuze penibile care să-ţi adoarmă conştiinţa până data viitoare când o vei da în bară.

Ce facem noi acum la fotbal e o nerecunoaştere a realităţii care nu poate să ducă la nimic bun. Să ai o evoluţie plină de penibil şi autosuficienţă ca cea din Bosnia şi să nu recunoşti ca ai pierdut pe deplin justificat ţine de domeniul patologicului. Am ajuns să ne bucurăm ca Bosnia ar putea fi exclusă de FIFA sau că vedeta Luxemburgului s-a retras anul trecut. Am ajuns negri la suflet şi nu mai dăm doi bani pe caracter sau pe valori morale.

A trece pe lângă oglindă cu ochii închişi nu te poate ajuta la nesfârşit. Iar noi asta preferăm să facem. Şi în sport şi din pacate şi în afara lui.