Protexte

Proteste la Cluj-Napoca:
- Merem la miting sa-l dam jos pe Basescu?
- Merem. Da' cate grade is afara?
- Minus 7.
- No, lasa, ca nu-i om rau...

:)

‎2 tigani in italia la cersit,unu spune celuilalt sa se desparta dar spre seara sa se intalneasca sa numere bani: trecu ziua,se intalnesc
unu il intreaba pe celalalt:u cat ai facut azi??
-da...200 euro
-numa atata,da ce ai scris pe carton??
-ca am 5 copii si nu am ce sa le dau sa manance etc...!!
-da u cat ai facut??
3000 de euro
-baaa asa mult, da u ce ai scris pe carton??
-ca imi mai lipsesc 10 euro sa merg acasa!!

Noua lege a sănătăţii

Bula la bucatarie.O clipa de neatentie la tocat zarzavaturi si singele incepe sa curga.
Ia repede o cirpa, infasoara degetul si fuga la spital.
Intra la U.P .U.(unitatea de primire urgente) si vede doua usi:

"Bolnavi" si "Accidentati".
Ca un cetatean disciplinat ce este, Bula intra la "Accidentati".
Acolo, ce sa vezi? Alte doua usi:

"Cu sangerare" si "Fara sangerare".
Asa cum era firesc intra la "Cu sangerare".
Alte doua usi:

"De importanta vitala" si "Fara importanta vitala"
Deschide usa "Fara importanta vitala" si se trezeste iar in strada ...

Pleaca nervos acasa unde familia il intreaba:
- Ei, Bulă, te-au tratat bine?
- Nu s-a uitat nimeni la mine, dar organizarea e beton ... !!!!!!

Neghina despre grâu

Una din problemele societăţii noastre aşa cum o vede Dan Puric, e faptul că prea des a ajuns neghina să vorbească despre grâu. Prea multe lichele ajung în poziţia de a caracteriza şi decide soarta unor oameni care chiar au făcut ceva în viaţă. Vezi în fiecare zi câte un agramat cum se ia de turul pantalonilor cu personalităţi adevărate, aruncându-le în derizoriu cariera şi realizările numa fiindcă el poate, aflându-se în barca potrivită.

Ăsta e şi cazul Băsescu vs Arafat. Un om cu bube în cap mai multe decât fire de păr îşi permite fiindcă poate, să aducă în discuţie o personalitate care a salvat vieţi şi s-a dăruit trup şi suflet unui proiect, luptând alături de o mână de oameni ca cei consideraţi morţi iminenţi să mai aibă o şansă. Am colegi care au lucrat la SMURD Targu Mureş alături de Arafat şi de câte ori povestesc despre el li se luminează feţele. Laitmotivul tuturor poveştilor despre el e dăruirea extremă la care era dispus omul Arafat pentru a mai salva o viaţă. Nu a cerut niciodată colegilor săi mai mult decât era el însuşi dispus să ofere. Şi de cine a ajuns să fie judecat? De unul care n-are nici o jenă în a se urca băut la volan, a cărui cuvinte de apreciere faţă de semenii lui încep cu "ţigancă împuţită", care nu ştim sigur dacă a lovit sau doar a împins copilul la mitingul electoral sau dacă a fost colaborator al securităţii sau dacă a vândut fraudulos flota sau dacă a făcut afaceri cu regele asfaltului sau sau ......

Nu poţi compara merele cu pere, ne spunea profesoara de matematică în şcoală. În discuţia dintre Băse, limbricii lui, şi Arafat, îi dau dreptate arabului numai ştiind cine-i sunt oponenţii, fără să mă intereseze neapărat detaliul legislativ de la care s-au certat. Unul s-a luptat cu sistemul, ceilalti l-au făcut pentru ei şi familiile lor. Orcât s-ar vrea Băsescu de mare şi important nu va ajunge la acelaşi nivel cu Arafat niciodată. Va putea să-l dea afară, să-l împiedice să-şi desfăşoare proiectele sau să-l terfelească cu ajutorul presei devoratoare, dar de câte ori se vor măsura, tot Arafat va fi muuul muult mai mare. Şi ceea ce nu va pricepe omul prost niciodată e că doar grâul poate să vorbească despre grâu, neghina nu.

Drumul scurt de la lăutărie la ţigănie

A fost demonstrat în noaptea de revelion de Mircea Dinescu şi încercarea lui de a promova autenticitatea. A ieşit un dezastru greu de privit, având în prim plan nişte persoane defavorizate, care şi-au chinuit amarnic amărâtele de instrumente. O armată de anonimi ştirbi şi nespălaţi de zile bune care dădea jalnic pe lângă bucatele sofisticate pregătite cu mare fast. Melodiile lor aduceau mai degraba a repertoriu de puşcărie şi mahala decât a lăutărie. Nu ştiu ce bună dispoziţie sau chef îţi poate stărni unul cu jumătate de dantură validă zbierând :"Pe tata am omorât/Pe mama am omorât", sau "Baba fuge prin cucuta/11, 12, 13, 14/Moşul după ea s-o ..../La televizor".

Ce m-a mirat mai tare decât tristul spectacol a fost docilitatea moroşanului iubitor de folclor autentic Grigore Leşe, care dacă de regulă nu se sfieşte să critice aspru orice derapaj de la originalitate, acum a intrat în show făcându-se că nu pricepe penibilul de situaţie. A stat săracu p'acolo priponit şi stingher şi din când în când mai intra în hora încercând să ghicească versurile. A avut curajul să-i critice pe Hruşcă, Ionuţ Fulea, Narcisa Suciu sau Tudor Gheorghe dar a fost mut când era mai mare nevoie de el.

Peste vreo două zile, l-am văzut pe TVR pe Fărămiţă Lambru într-un recital de muzică lăutărească adevărată şi mi s-a făcut şi mai milă de ceata lui Dinescu.

Tu ştii unde e Teatrul de Păpuşi?

Mi se pare destul de trist să ai teatru de păpuşi în oraş şi să n-ai habar unde se află. Ar insemna că ori ai avut o copilărie lipsită de mirajul păpuşarilor ori eşti pierdut în lumea adulţilor. Dacă eşti părinte, găsesc şi mai inexplicabilă situaţia.

Baia Mare are un astfel de teatru, care funcţionează de zeci de ani şi în cadrul căruia o echipă de artişti inimoşi bucură în fiecare sâmbătă o mână de copii pe care părinţii au reuşit să-i dezlipească de calculatoare sau televizoare.

Zilele trecute am prins cu coada urechii un dialog între o tanti de tip "piţi", îmbrăcată în trening, cu o figură proaspăt trezită din somn, coborând dintr-un jeep cu un copilaş de mână, şi o alta doamnă. Şi zice jeepanista "Auzi tu, da unde-i teatrul de păpuşi?". Partenera de dialog începe să-i traseze harta folosind reperele clasice: "în Centrul Vechi, cum o iei de pe Podul Viilor la stanga printr-un gang ...", piţi nimic, privire pierdută "nu ştiu tu". Se mai face încă o încercare: "cum nu ştii? atunci, cum vii de la Teatrul Dramatic pe strada aia la dreapta ...", asta tot nimic. Şi în acel moment, inspiraţia divină dă naştere propoziţiei clarificatoare "în spate la Barbarossa, tu", moment în care faţa obosită a doamnei din jeep s-a luminat definitiv "aaaaa, acoloooo".

Pe marginea vorbei (3)

"Eu nu fur biruinţa." (Alexandru cel Mare)

Aceste cuvinte par să fi fost spuse de Alexandru înaintea bătăliei de la Arbela (331 î.Cr.) când i s-a propus să atace marea armată persană a lui Darius în timpul nopţii pentru a avea mai multe şanse. Alexandru a refuzat, astfel incât lupta s-a dus a doua zi când armata lui, formată din 47000 de soldati i-a învins pe persani a căror oştire număra cel mai probabil în jur de 100000 de oameni.

Am ajuns să trăim vremuri în care furatul biruinţei a devenit o virtute. A trăi condus de demnitate şi onoare e aproape imposibil într-o epocă ce promovează prostituţia spiritului şi a trupului. Rating fac adulterul, uşuritatea morală şi oligofrenia. Banii ţin loc de coeficient de inteligenţă iar muşchii de creier. Trădarea e un mod de viaţă. Proastele clasei au ajuns domnişoare de onoare ale societăţii, lipite de valutişti, interlopi sau alte scursuri potente financiar. Scurtăturile bat drumul cinstit, societate căreia pare să-i pese prea puţin de faptul că sub silicoane e de fapt un mare gol. Sadoveanu e cunoscut ca nume de clan mai degrabă ca scriitor iar Cămătaru şi-a schimbat sensul din "cel care dă goluri pentru naţională" în "escroc ocrotit de lege". E mult mai uşor să treci prin şcoală copiind, prin facultate lipsind, ca mai apoi să aibă tătuca grijă să-ţi afle un business de succes sau un loc lipsit de griji prin ceva instutuţie de stat halitoare de bani. E mult mai simplu să câştigi licitaţii cumpărând mai întîi pe cine trebuie. E mai lesne să ajungi ministru pupând şi lingând decât învăţând pe brânci. Băieţii deştepţi nu mai sunt cei care studiază mai mult ci ăia care ştiu specula la maxim momentul.

Mi-e că ne vom trezi într-o bună zi, vom privi în jur şi ne vom mira de mulţimea de proşti care se află deasupra noastră. Şi nici n-om mai putea face nimic ca să-i punem la locurile lor.

Interlopi de Baia Mare (XII) - Dare de seamă

Aseară, în emisiunea lui Romeo Dobocan de pe EmaramureşTV, a fost prezent avocatul lui Bogdan Pătruşel, controversatul Aurelian Bădulescu. Dincolo de limbajul de lemn specific avocăţesc, am aflat totuşi câteva amănunte din viaţa subterană a Băii Mari pe care o să le reamintesc pentru cei care n-au fost pe fază:

• Baia Mare ar fi pe locul 4 la infractionalitate interlopă după Bucureşti, Constanţa şi Arad (mă miră mult afirmaţia fiindcă eu chiar triam cu impresia că suntem mici copii în materie de interlopi)
  
• noul conducător al aripii Japo este Cipri Ciceu (poate fi văzut pe filmarea de la Mall cum instrumentează atacul)
  
• există poliţişti în Baia Mare care plănuiesc cu interlopii mersul anchetelor şi le influenţează (dovadă poate sta faptul că după ce s-au bătut de zeci de ori, majoritatea interlopilor sunt încă în libertate; poliţia băimăreană a dovedit orbul găinii de fiecare dată preferând să trateze incidentele ca pe unele izolate şi nepremeditate)

S-au promis şi nişte filmuleţe compromiţătoare şi clarificatoare dar mă îndoiesc că ele vor apărea.

Până una alta, anul se încheie cu capii (Japo şi Pătru) în arest şi cu conturile încă departe de a fi clarificate ceea ce înseamnă că ne aşteaptă un nou an încărcat.

La Mulţi Ani (după gratii) !!

Blasfemii de sezon

Profitând de apropierea sărbătorilor, companiile disperate au demarat o nouă strângere de fraieri a.k.a clienţi. Prin bănci aterizează zânele care aduc creditele impovărătoare, crăciuniţe cu decolteuri largi îţi dau laptopuri la ofertă, magazinele fac discounturi în numele Domnului iar Moşul cară în spate băuturi otrăvitoare dar răcoritoare. De departe în topul penibilităţii conduce o reclamă a Romtelecom care-şi prezintă oferta pe melodia colindei Domn Domn să-nălţăm dar cu versuri cretine care înlocuiesc refrenul cunoscut cu "rom rom telecom". Încălcând cel puţin una din cele zece porunci ("Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tău in deşert.") şi călcând în picioare spiritul sărbătorilor, compania demonstrează încă o dată că acolo unde e rost de profit nu încap şi cele sfinte. Propunerea mea pentru departamentul lor de idei tâmpite ar fi că dacă tot s-au pus pe blasfemiat, măcar să respecte adevarul istoric. Spre exemplu: "Ne-a durut în şpiţ de voi/Rom rom telecom/Cât timp n-am avut nevoi/Rom rom telecom/Era fain şi monopol/Rom rom telecom/Şi-am rămas în fundul gol/Rom rom telecom/".

Că veni vorba de Romtelecom, îmi aduc aminte de o întâmplare păţită de un prieten care lucra pentru ei. Omul investiga un furt de cablu şi fără a avea asta în fişa postului, găseşte până la urmă hoţii, se ia după ei, urmăriri, opriri de căruţe, în final recuperând prejudiciul. E chemat la Bucureşti pentru premiere, primeşte diplomă si un premiu simbolic, felicitări la scena deschisă din partea conducătorilor. În timp ce-şi admira el premiile pe drumul de întoarcere, acasa, în inbox, îl aştepta un mail in care i se mulţumea pentru activitate şi i se transmitea că nu mai este nevoie de el. Rom rom telecom.

Pe marginea vorbei (2)

"Nimeni nu e mai nerusinat decat cel îmbogăţit peste noapte." (Seneca)

Seneca prietene, mă văd nevoit să te dezamăgesc. Există neruşinaţi mai mari şi anume copiii îmbogăţiţilor peste noapte. Plozii de bani gata, cu fundurile lipite din naştere în merţane sau BMW-uri, fără nicio consideraţie pentru munca cinstită sau pentru cel ce o prestează, sunt muuult mai nesimţiţi şi neruşinaţi ca părinţii lor, care de bine de rău au mai mişcat din urechi să facă banii. Ei omoară pe şosele, bat în baruri, cumpără şi vând suflete pentru ca apoi să se ascundă după legi strâmbe şi avocaţi fără onoare. Ăştia, frate Seneca, sunt mai lipsiţi de scrupule şi mai pestriţi la caracter decât părinţii lor. Iar cand la randul lor vor avea copii ... nici nu vreau să mă gândesc cum vor arăta zilele acelea.