Tu ştii unde e Teatrul de Păpuşi?

Mi se pare destul de trist să ai teatru de păpuşi în oraş şi să n-ai habar unde se află. Ar insemna că ori ai avut o copilărie lipsită de mirajul păpuşarilor ori eşti pierdut în lumea adulţilor. Dacă eşti părinte, găsesc şi mai inexplicabilă situaţia.

Baia Mare are un astfel de teatru, care funcţionează de zeci de ani şi în cadrul căruia o echipă de artişti inimoşi bucură în fiecare sâmbătă o mână de copii pe care părinţii au reuşit să-i dezlipească de calculatoare sau televizoare.

Zilele trecute am prins cu coada urechii un dialog între o tanti de tip "piţi", îmbrăcată în trening, cu o figură proaspăt trezită din somn, coborând dintr-un jeep cu un copilaş de mână, şi o alta doamnă. Şi zice jeepanista "Auzi tu, da unde-i teatrul de păpuşi?". Partenera de dialog începe să-i traseze harta folosind reperele clasice: "în Centrul Vechi, cum o iei de pe Podul Viilor la stanga printr-un gang ...", piţi nimic, privire pierdută "nu ştiu tu". Se mai face încă o încercare: "cum nu ştii? atunci, cum vii de la Teatrul Dramatic pe strada aia la dreapta ...", asta tot nimic. Şi în acel moment, inspiraţia divină dă naştere propoziţiei clarificatoare "în spate la Barbarossa, tu", moment în care faţa obosită a doamnei din jeep s-a luminat definitiv "aaaaa, acoloooo".

Pe marginea vorbei (3)

"Eu nu fur biruinţa." (Alexandru cel Mare)

Aceste cuvinte par să fi fost spuse de Alexandru înaintea bătăliei de la Arbela (331 î.Cr.) când i s-a propus să atace marea armată persană a lui Darius în timpul nopţii pentru a avea mai multe şanse. Alexandru a refuzat, astfel incât lupta s-a dus a doua zi când armata lui, formată din 47000 de soldati i-a învins pe persani a căror oştire număra cel mai probabil în jur de 100000 de oameni.

Am ajuns să trăim vremuri în care furatul biruinţei a devenit o virtute. A trăi condus de demnitate şi onoare e aproape imposibil într-o epocă ce promovează prostituţia spiritului şi a trupului. Rating fac adulterul, uşuritatea morală şi oligofrenia. Banii ţin loc de coeficient de inteligenţă iar muşchii de creier. Trădarea e un mod de viaţă. Proastele clasei au ajuns domnişoare de onoare ale societăţii, lipite de valutişti, interlopi sau alte scursuri potente financiar. Scurtăturile bat drumul cinstit, societate căreia pare să-i pese prea puţin de faptul că sub silicoane e de fapt un mare gol. Sadoveanu e cunoscut ca nume de clan mai degrabă ca scriitor iar Cămătaru şi-a schimbat sensul din "cel care dă goluri pentru naţională" în "escroc ocrotit de lege". E mult mai uşor să treci prin şcoală copiind, prin facultate lipsind, ca mai apoi să aibă tătuca grijă să-ţi afle un business de succes sau un loc lipsit de griji prin ceva instutuţie de stat halitoare de bani. E mult mai simplu să câştigi licitaţii cumpărând mai întîi pe cine trebuie. E mai lesne să ajungi ministru pupând şi lingând decât învăţând pe brânci. Băieţii deştepţi nu mai sunt cei care studiază mai mult ci ăia care ştiu specula la maxim momentul.

Mi-e că ne vom trezi într-o bună zi, vom privi în jur şi ne vom mira de mulţimea de proşti care se află deasupra noastră. Şi nici n-om mai putea face nimic ca să-i punem la locurile lor.

Interlopi de Baia Mare (XII) - Dare de seamă

Aseară, în emisiunea lui Romeo Dobocan de pe EmaramureşTV, a fost prezent avocatul lui Bogdan Pătruşel, controversatul Aurelian Bădulescu. Dincolo de limbajul de lemn specific avocăţesc, am aflat totuşi câteva amănunte din viaţa subterană a Băii Mari pe care o să le reamintesc pentru cei care n-au fost pe fază:

• Baia Mare ar fi pe locul 4 la infractionalitate interlopă după Bucureşti, Constanţa şi Arad (mă miră mult afirmaţia fiindcă eu chiar triam cu impresia că suntem mici copii în materie de interlopi)
  
• noul conducător al aripii Japo este Cipri Ciceu (poate fi văzut pe filmarea de la Mall cum instrumentează atacul)
  
• există poliţişti în Baia Mare care plănuiesc cu interlopii mersul anchetelor şi le influenţează (dovadă poate sta faptul că după ce s-au bătut de zeci de ori, majoritatea interlopilor sunt încă în libertate; poliţia băimăreană a dovedit orbul găinii de fiecare dată preferând să trateze incidentele ca pe unele izolate şi nepremeditate)

S-au promis şi nişte filmuleţe compromiţătoare şi clarificatoare dar mă îndoiesc că ele vor apărea.

Până una alta, anul se încheie cu capii (Japo şi Pătru) în arest şi cu conturile încă departe de a fi clarificate ceea ce înseamnă că ne aşteaptă un nou an încărcat.

La Mulţi Ani (după gratii) !!

Blasfemii de sezon

Profitând de apropierea sărbătorilor, companiile disperate au demarat o nouă strângere de fraieri a.k.a clienţi. Prin bănci aterizează zânele care aduc creditele impovărătoare, crăciuniţe cu decolteuri largi îţi dau laptopuri la ofertă, magazinele fac discounturi în numele Domnului iar Moşul cară în spate băuturi otrăvitoare dar răcoritoare. De departe în topul penibilităţii conduce o reclamă a Romtelecom care-şi prezintă oferta pe melodia colindei Domn Domn să-nălţăm dar cu versuri cretine care înlocuiesc refrenul cunoscut cu "rom rom telecom". Încălcând cel puţin una din cele zece porunci ("Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tău in deşert.") şi călcând în picioare spiritul sărbătorilor, compania demonstrează încă o dată că acolo unde e rost de profit nu încap şi cele sfinte. Propunerea mea pentru departamentul lor de idei tâmpite ar fi că dacă tot s-au pus pe blasfemiat, măcar să respecte adevarul istoric. Spre exemplu: "Ne-a durut în şpiţ de voi/Rom rom telecom/Cât timp n-am avut nevoi/Rom rom telecom/Era fain şi monopol/Rom rom telecom/Şi-am rămas în fundul gol/Rom rom telecom/".

Că veni vorba de Romtelecom, îmi aduc aminte de o întâmplare păţită de un prieten care lucra pentru ei. Omul investiga un furt de cablu şi fără a avea asta în fişa postului, găseşte până la urmă hoţii, se ia după ei, urmăriri, opriri de căruţe, în final recuperând prejudiciul. E chemat la Bucureşti pentru premiere, primeşte diplomă si un premiu simbolic, felicitări la scena deschisă din partea conducătorilor. În timp ce-şi admira el premiile pe drumul de întoarcere, acasa, în inbox, îl aştepta un mail in care i se mulţumea pentru activitate şi i se transmitea că nu mai este nevoie de el. Rom rom telecom.

Pe marginea vorbei (2)

"Nimeni nu e mai nerusinat decat cel îmbogăţit peste noapte." (Seneca)

Seneca prietene, mă văd nevoit să te dezamăgesc. Există neruşinaţi mai mari şi anume copiii îmbogăţiţilor peste noapte. Plozii de bani gata, cu fundurile lipite din naştere în merţane sau BMW-uri, fără nicio consideraţie pentru munca cinstită sau pentru cel ce o prestează, sunt muuult mai nesimţiţi şi neruşinaţi ca părinţii lor, care de bine de rău au mai mişcat din urechi să facă banii. Ei omoară pe şosele, bat în baruri, cumpără şi vând suflete pentru ca apoi să se ascundă după legi strâmbe şi avocaţi fără onoare. Ăştia, frate Seneca, sunt mai lipsiţi de scrupule şi mai pestriţi la caracter decât părinţii lor. Iar cand la randul lor vor avea copii ... nici nu vreau să mă gândesc cum vor arăta zilele acelea.

O, mândru brad

După bătăi, mafioţi, accidente şi alte dezastre, în sfârşit am văzut şi o ştire pozitivă din zona noastră, cum că avem cel mai înalt brad din ţară. Falnicul exemplar a fost "plantat" în Piaţa Revoluţiei şi decorat cu destul bun gust. Poate că în jurul lui băimărenii vor resimţi spiritul sărbătorilor şi mirosul de vin fiert şi mere coapte îl va învinge pe cel de mici şi bere.

Pe marginea vorbei (1)

"E de mirare că la greci înţelepţii dau sfaturile, iar proştii hotărăsc." (Anarchis, sec VI î.C.)

În timpul scurs de la enunţarea acestei ziceri, Grecia a dat faliment de vreo 5 - 6 ori, a stat zeci de ani ani în insolvenţă şi trăieşte în continuare de pe urma vestigiilor şi a istoriei încărcate. Astăzi, confirmând mai mult ca oricând cele spuse de Anarchis, Grecia trage în jos întreaga Europă după ce şi-a mânărit statisticile financiare şi a acumulat datorii mult peste puterile ei, sub atenta sfătuire a FMI si cu ajutorul unor conducători lipsiţi de judecată.

Translatând aforismul pe plaiuri mioritice, putem spune aproape fără teama de a greşi ca la noi, istoria ultimilor ani a dovedit că proşti sunt cei care dau sfaturile şi cei care hotărăsc.

Jandarmul, beţivul şi impostorul

Jandarmul, prin menirea funcţiei sale, e pregătit să-i prindă pe beţiv şi impostor. Dar ce te faci când jandarmul însuşi e beţiv şi impostor. Cum acţionează legea împotriva unuia care ar trebui s-o apere?

În urmă cu vreo două săptămâni, o femeie a fost lovită pe trecerea de pietomi de lângă Liceul Sportiv. Maşina circula cu viteză şi a luat-o din plin pe pietoană. Până în acest moment putem spune că "se poate întâmpla oricui", că te mai găndeşti la una la alta şi uiţi că eşti la volan. De aici încolo însă începe telenovela. Plusul de siguranţă pe care-l reprezenta faptul că cel de la volan era jandarm, s-a spulberat odată cu desfăşurarea faptelor, uniforma fiind umbrită de partea întunecată şi de lipsa de caracter a purtătorului. Omul, beat mangă (1,16 în aerul expirat) a luat-o pe femeie în maşină spunându-i că a fost lovită de altcineva care a fugit şi o va duce el la spital ca un bun samaritean. A fost identificat rapid de Poliţie având încă sânge pe bară.

Aţi putea crede în acest moment al acţiunii că odată trezit la realitate, măcinat de remuscări, jandarmul nostru s-a căit şi va încerca să îndrepte cumva răul făcut. Dar vai ... Lucrurile nu merg aşa în zilele noastre. Când femeia s-a prezentat a doua zi la medicul legist, peste cine crezi că a dat pe holuri? Exact. Jăndariul se plimba întâmplător pe acolo, probabil ca să se asigure că e respectată legea în litera ei. A scornit cu tupeu că-şi caută avocat. Poate venise să scoată certificat medico-legal pentru loviturile suferite de maşina sa ...

Numele infractorului e Dorin Vanca. A condus sub influenţa alcoolului, a accidentat pe trecerea de pietoni, a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor, a încercat ascunderea faptelor. Toate astea le-a făcut chiar el, cel menit şi plătit să ne protejeze. Va păţi ceva? Cel mai probabil nu. Dacă nu-i vor merge aranjamentele, va încerca cu bani la accidentată pentru a nu depune plângere.

Din păcate, lucruri din acestea se întâmplă la tot pasul. Asumarea responsabilităţii faptelor e ceva demodat. Pedeapsa penală e mult mai uşoară pentru mincinos, pilos sau aranjor. Există mecanisme devenite clasice care trebuiesc doar puse în mişcare (legist, analizele sangelui, medic specialist, avocat). De suferinţa celui lovit ... mă leşi cu din astea?