Cum ar fi s-o lăsăm încurcată de data asta?

La Roşia Montana mă refer. Văd zi de zi cum energii uriaşe sunt consumate pentru a ne convinge că e bine într-un fel sau altul. Reclame agasante cum că dacă începe exploatarea scăpăm şi de ţânţari vara. Eforturi costisitoare ca să mă cpnvingă pe mine, românul fraier, cât bine sunt pregătiţi ei să facă ţării. Ok, am înţeles. Acum opriţi-vă.

Deşi am o opinie clară vis a vis de acest subiect, opinie influenţată decisiv de accidentul cu cianuri de la Bozânta, cred că cea mai bună soluţie ar fi s-o lăsăm moartă o vreme. Avem aur sub pământ? Super. Hai să dăm şi generaţiilor viitoare o şansă. E evident că dobitocii care ne conduc nu sunt capabili să administreze nimic şi în consecinţă probabilitatea e foarte mare ca să nu se aleagă nimic de bogăţiile de la Roşia Montana dacă ne apucăm să le exploatăm acum. Cum ar fi să aşteptăm oameni mai buni la vârf şi vremuri mai limpezi? S-o lăsăm încurcată de data asta şi când ne-o fi mai rău, să ştim că avem aurul ăla. Fiindcă tare mă tem că dacă sărim iar în plasa întinsă cu tact de marile firme exploatatoare, ne vom trezi peste câţiva ani tot în fundul gol şi cu mâna întinsă.