Lecţia olandeză

La sfârşitul ăsta de săptămână am mai primit o lecţie de susţinere pentru un seamăn aflat în dificultate. În timp ce Mihăiţă Neşu se află la cumpăna vieţii şi televiziunile noastre încearcă să facă rating pe subiect şi conducătorii mocirlei noastre fotbalistice se întrec în formule de deochi, olandezii ne-au dat o lecţie despre ce înseamnă susţinere la greu. Zeci de mii de oameni s-au ridicat în picioare aplaudând un tricolor imens cu chipul lui Mihai pe el. Majoritatea cumpăraseră şi fulare sau tricouri cu fotbalistul nostru ducând acţiunea pe domeniul concretului.

O lecţie asemănătoare am primit la moartea lui Marian Cozma când televiziunile noastre cântau a moarte stărcând lacrimi inutile de la un popor aşezat confortabil în fotoliu, în timp ce în Ungaria sute de oameni ieşeau tăcuţi pe străzi într-un impresionant marş al tăcerii şi depuneu flori şi coroane la locul tragediei, obligând autorităţile la acţiune.

Două situaţii şi tot atâtea răspunsuri la întrebarea: de ce sunt toţi înaintea noastră?