Şi dansatoarele mor

Alexandra Botoş e tânăra care a murit zilele trecute în timp ce anima în bomba cu pretenţii de club Troia, situată între localităţile Suciu de Sus şi Groşii Ţibleşului. Dumnezeu s-o odihnescă în pace ! Cel mai probabil suprasolicitarea combinată cu energizante i-au oprit inima la numai 22 de ani. Imediat după deces, apare în decor şi personajul care ne crede idioţi pe toţi şi anume patronul coşmeliei, Ioan Cuşner, care, împotriva logicii şi a zecilor de martori, spune că Alexandra nu era angajata lui şi că dansa întâmplător de fiecare dată pe scenă. Inspectoratul Teritorial de Muncă va demara o anchetă, care, evident va stabili că fata nu era angajată. Despre munca la negru cel mai probabil nu se vor găsi probe suficiente.

Asumarea responsabilităţilor e o calitate de care democraţia ne-a dezvăţat. În România zilelor noastre a ajuns infinit mai simplu să încerci să scapi decât să-ţi asumi. De la vlădică la opincă, suntem o ţară de inocenţi. O ţară în care au murit la revoluţie peste 1000 de oameni împuşcaţi de "nimeni", o ţară în care zilnic murim pe şosele călcaţi de viitori nevinovaţi sau în spitale trataţi greşit de medici fără vină.

Poate că într-adevăr Alexandra Botoş nu a fost angajată la Troia, caz în care Ioan Cuşner va putea dormi liniştit. Altfel, conştiinţa lui va fi cea care va face dreptate.