Ziua când PSD a pierdut propriile alegeri

Până ieri, expresia "fugi de unul singur si ieşi pe locul doi" era doar o teorie pe care nu o vedeam realizabilă vreodată. Odată cu congresul PSD, am început să-i văd sensul. Asta a fost senzaţia pe care mi-a lăsat-o manifestarea. Că oricine ar fi ieşit sau orice s-ar fi întâmplat, PSD-ul a pierdut din nou alegerile chiar daca nu a candidat nimeni contra lui. Cu Pandele, Vanghelie, Culiţă Tărâţă în rolurile principale şi cu o presă coborâtă la nivelul de femeie de serviciu, parcă vedeam un film rusesc în care la final toată lumea pierde. Atmosfera de "mici şi bere" a fost prezentă chiar dacă micii şi berea au lipsit.

Modul în care Maramureşul s-a reprezentat politic a fost de asemenea jenant. Ba votăm cu cine dictează conştiinţa fiecăruia, ba facem şedinţă să decidem pe cine susţinem, numai să persiste confuzia, ca la sfârşit să putem spune că am votat cu câştigătorul.

Personal, sunt mai bucuros de Ponta, fiindcă el, spre deosebire de Geoană, ştie unde e Maramureşul pe hartă şi cum se numeşte municipiul reşedinţă a judeţului nostru.