Sărbătoarea bolnavă

A fost odată ca niciodată o sărbătoare cu care ne mândream. Se numea Sărbătoarea Castanelor şi ne repezenta cu cinste oraşul. Veneau cele mai tari formaţii, lume din ţară şi străinătate.

Apoi s-a îmbolnăvit sărbătoritul, castanul. De cancer. Puţină vâlvă, semnale de alarmă din partea celor care ţineau cu adevărat la copac, rezultate modeste. După câţiva ani s-a îmbolnăvit atmosfera. Participanţii deveneau tot mai tuciurii, muzica din ce în ce mai proastă, îngrămădeala tot mai densă şi dezorganizată. Acum nici primarul nu mai e cel care a fost. S-a simţit obosit şi săpat şi a plecat puţin să se hodinească la Gherla. Sistemul de licitaţii s-a virusat şi el.

Aşa încât fără să greşesc prea tare, numele sărbătorii s-ar putea schimba liniştit în Sărbătoarea Ţiganilor. Ei sunt participanţii majoritari, atmosfera e ca-n ţigănie, iar ce rămâne după, e cam ca în urma unei şatre mai numeroase plecate peste noapte. Aşa că pentru o atmosferă cât mai apropiată de origini, propun loc de desfăşurare pentru la anul Pârâul Craica. S-ar face şi o economie consistentă la energia electrică doar acolo "lumina" vine direct de pe stâlp.