Preferatu

De regulă nu scriu pe blog despre lucruri din viaţa mea, neconsiderându-le mai importante sau spectaculoase decât cele din viaţa oricăruia dintre voi. Dar sâmbătă seara s-a petrecut ceva ce m-a mişcat profund. În urmă cu ceva ani, pe când făceam sport de performanţă, aveam un coleg de echipa căruia ii spuneam Preferatu. Nimeni nu ştia cum s-a ales cu porecla asta şi de unde i se trage, dar toata lumea îl striga asa. Ne-am mai văzut de câteva ori în ultimii ani şi ne salutam de fiecare data cu respectul dat de anii şi amintirile comune. Ştiam despre el doar că îşi făcea veacul prin zona parcului într-un anturaj nu foarte sănătos.

Ieri mi-am dat întâlnire cu nişte prieteni la terasa din parc. La intrare mă întâmpină un cerşetor bărbos, extrem de jigărit, plin de răni la buze şi mâini. Textele obişnuite "n-aveţi domnu' niste bani marunţi". Ii spun că-i dau la ieşire şi plec, moment în care aud în spatele meu "Mai ştii Cristi când jucam noi fotbal?". Am ramas blocat, m-am intors, l-am privit mai atent pe cerşetor, si dincolo de barba si răni l-am recunoscut: era Preferatu. Câteva secunde n-am putut articula niciun cuvant. Stăteam şi mă uitam la el fără reacţie. Trecutul se transformase dintr-o dată într-un prezent crud şi sinistru. M-am căutat prin buzunare şi i-am dat toţi banii pe care-i aveam la mine. A început să plângă in hohote şi a luat-o la fugă spunându-mi că merge să-şi ia de mâncare.

Ajuns acasă, am căutat pozele cu echipa şi l-am văzut pe Preferatu aşa cum îl aveam eu in memorie. Pe vremea aceea toţi aveam aceleaşi sanse, viitorul ne stătea tuturor strălucitor în faţă. Am adormit greu, gândindu-mă când o fi fost ziua în care Preferatu şi-a dat seama că trebuie să cerşească pentru a trăi. Cu toate astea şi-a adus aminte cum mă cheamă. Anii de foame şi frig nu m-au şters din memoria lui.

Acum mă uit mult mai atent la fiecare om năpăstuit, conştient fiind că el poate fi vreun prieten din copilărie, fost coleg sau chiar profesor, ori pur si simplu un cunoscut care n-a avut norocul meu in viaţă.