Cel mai bun din lume

Cu ani în urmă, mi-am propus să devin cel mai bun din lume la ceva şi am început să caut domenii în care mi-ar fi fost mai accesibilă treaba. Am mers spre sporturi fiindcă acolo mi s-a părut a fi mai uşor. Şahul l-am abandonat rapid după ce am început să calculez câte mişcari aş fi în stare să anticipez, la tenis de masă am luat bătaie la faza pe judeţ semnal suficient de clar că nu aveam loc la cea pe lume. Cu fotbalul am ajuns pe ţară, dar mai departe nu s-a putut. Au mai fost atletismul, fotbalul, sporturile de contact. Am realizat într-un final că a fi cel mai bun din lume e aproape imposibil în orice domeniu, fiindcă de la un punct în sus e vorba de calităţi excepţionale dobândite nativ, dublate de ambiţie fără limite şi o muncă titanică plus puţin noroc, iar mie mai tot timpul îmi lipsea câte ceva.

M-am obişnuit greu cu ideea că suntem percepuţi ca un popor care nu îşi apreciază valorile, ba chiar le descurajează prin toate metodele, dar exemplele m-au covârşit. Campioni olimpici care trăiesc în mizerie, artişti de excepţie muritori de foame, campioni mondiali recompensaţi la nivelul diviziei C de fotbal, intelectuali de geniu expulzaţi sau umiliţi de societatea din care noi toţi facem parte. Investim sârguincios în mediocritate şi ne mirăm când guvernele sunt formate din absolvenţi la seral. Am ajuns un mare juriu care intenţionat apreciază greşit notele mai mari decât ale majorităţii. Oricât am încercat să înţeleg, încă n-am putut pătrunde mecanismul care ne face să acţionăm împotriva propriilor valori, şi implicit împotriva noastră. Cum scoate capul câte unul, în loc să-l împingem şi să ne luăm după el, noi îl tragem de picioare înapoi în mocirlă, îi bagatelizăm performanţele de frică probabil că dacă ar ajunge să ne conducă, ar face lucrurile corect, iar nouă lucrurile corecte au încetat de mult să ne placă. Mult mai plăcut e să te conducă unu de pe etaj cu tine chiar dacă-i prost, da te mai poţi înţelege cu el, nu?

Acum, avem din nou un "cel mai bun din lume". Cristina Neagu, a fost aleasă cea mai bună handbalistă a lumii în anul proaspăt încheiat. Adică din toată lumea asta mare, nu e nimeni mai bună ca ea la handbal. Vom şti de data asta s-o gestionăm ca pe un bun naţional şi s-o promovăm aşa cum trebuie ori o vom da la export pentru creşterea în greutate a vreunui patron autohton?