Vremuri scumpe, oameni ieftini

Horea îi spunea unui urmaş de-al său cu puţin timp inainte de a fi tras pe roată: "Şi din când în când să le povestiţi nepoţilor de mine. Da' rar" "De ce rar?" întrebă tânărul. "Ca să nu se ieftinească" răspunse Horea.

După sute de ani, am ajuns vremuri în care faptele oamenilor şi valoarea lor reală contează cel mai puţin. E importantă averea cu care azi se pot cumpăra studiile, omenia şi respectul. Am ajuns vremuri în care deşi toate par scumpe, oamenii sunt mai ieftini ca oricând. Cu câţiva lei cumperi un portar de spital, cu câteva sute un inspector de gardă financiară, un profesor universitar sau un poliţist, iar dacă ai mii, oferta e nelimitată. Suntem ieftini, mult prea ieftini. Poate că de aici pornesc toate.