Mi-am văzut ţara

Ieri, 1 decembrie, mi-am văzut ţara aşa cum este ea în momentul acesta. Şi nu mi-a plăcut deloc. Zilei de ieri ar fi putut la fel de bine să i se spună Sărbătoarea Porcului fiindcă porcul a fost cel slăvit: poporul fomist s-a imbulzit pentru o porţie de fasole cu cârnaţi de porc, postul Cinemar TV a oferit ca premiu o carcasă de porc în timp ce la manifestări, românii adevăraţi erau copleşiţi ca număr de porci veniţi doar ca să fie văzuţi de televiziuni, să facă playback la imn şi eventual să provoace vreun scandal de presă dacă n-au făst băgaţi în seamă suficient. Exemple locale puteţi citi aici.

Am văzut valori umilite (genialul medic Pesamosca, cel care din cauză că nu şi-a făcut timp o viaţă întreagă să ia şpagă de la pacienţi e obligat acum să locuiască într-o cămăruţă a spitalului în care a operat zeci de ani, povestea lui aici) dar cu asta am ajuns deja să mă obişnuiesc. Ce m-a frapat cel mai tare a fost răspunsul pompierilor care au salvat bebeluşii de la Maternitatea Giuleşti. Erau printre ei oameni cu peste 1000 de intervenţii. Întrebaţi fiind dacă primesc mulţimiri după acţiunile de salvare, pompierii au raspuns la unison că în afară de cei are le mulţumesc la faţa locului, în ciuda miilor de vieţi salvate, nici măcar unul singur din cei salvaţi nu a mai venit să vadă cine sunt cei care i-au dat viaţă a doua oară sau să spună un simplu mulţumesc. Niciunul, zero. Ăştia suntem? Până şi animalele îşi tin minte salvatorii.