Ultima secundă

Nu ştiu dacă statistic pierdem mai mult decât alţii meciuri în ultima secundă, dar cu siguranţă avem încăpăţânarea de a nu învăţa nimic din asta. Franţa a pierdut la fotbal dramatic o calificare în ultima secundă, dar a revenit şi a câştigat campionatul mondial. Multe alte exemple pot fi aduse în susţinerea ideii că se poate învăţa şi din infrângerile în ultima secundă. Noi din păcate avem alte preocupări: prima dată "ucidem" vinovaţii (cred că săracul Dorinel Munteanu mai are coşmaruri şi acum după cât a fost trântit din cauza cornerului din meciul cu Danemarca), apoi demonstrăm că nu conducătorii sunt de vină (mai bine zis ei au grijă ca să ne demonstreze asta) iar în final învăţămintele se finalizează în promisiunea că o să ne răzbunăm cumva pe ăia care ne-au înfrânt. Facultativ, mai punem vina pe ghinion sau pe arbitri.

De prea puţine ori studiem cu adevărat care sunt cauzele reale ale eşecului şi prea rar muncim mai mult în următorul meci.

Drama e că acest tip de atitudine se transmite din sport şi în alte ramuri, cu urmări la fel de nefaste.