Ţiganii

Un subiect de care ne ferim să vorbim. Un neam fără ţară şi fără Dumnezeu. Sunt le fel peste tot în lume. Se ascund sub pavăza drepturilor omului deşi mai au puţine trăsături din caracterul acestuia. Sunt protejaţi de legi deşi nu se supun lor. Cei mai mulţi se ocupă cu furatul, înşelatul, şantajul. Au şi deştepţi printre ei, care se fac că îi apără. Peste tot pe unde s-au aciuat au creat probleme. Sunt laşi, leneşi, perverşi. Sunt o rasă neadaptată pe pământ.

Odată cu omorârea handbalistului Marian Cozma, m-am convins încă o dată că ţiganii nu au nimic sfânt. Văd pozele suspecţilor şi îmi seamană cu mulţi dintre cei pe care-i văd la noi în oraş. Acelaşi profil fizic, aceeaşi cătare în ochi. Imi doresc ca poliţia să-i prindă pe criminali şi să-i lase unu câte unu cîteva minute în celulă cu tatăl lui Marian. Sau cu tatăl lui Zarko Sesum, colegul lui Marian, rănit şi el grav. Fiindcă există un lucru pe care ţiganii nu îl suportă bine. Să plătească pentru ce au făcut.