Lipsa de reacţie

La fel cum în dragoste indiferenţa e considerată mult mai nocivă decit iubirea sau ura, şi în societate cred ca lipsa de reacţie e mai periculoasă chiar decât lupta pentru o cauză greşită.

PSD se înfrăţeşte cu PDL după şi îşi împart posturile fără nici o jenă sfidând milioane de alegători, un motan turnător dovedit e ales vicepreşedinte al Senatului, notele informative date Securităţii de fostul ministru al justiţiei Rodica Stănoiu ies la iveală mai ceva ca ciupercile, actualul ministru al justiţiei Cătălin Predoiu preferă să plece şobolăneşte din barca liberală arătând că iubeşte caşcavalul mai mult decit demnitatea sau doctrina.

Urmarea ? Absolut niciuna. Nici un geam spart, nici un politician fugărit ... nimic.
Studenţii? Nicăieri. Pensionarii? Obosiţi. Muncitorii disponibilizaţi? Absenţi nemotivat.
Nu sunt pro anarhie şi nici nu vreau să văd morţi sau distrugeri, dar parca mi-ar plăcea să se teamă puţin mai mult atunci când ne ne reduc la statutul de gloată proastă.

Îmi aduc aminte de vremurile când Minaurul câştiga acasă indiferent de numele adversarului. Aveam valoare şi nici un arbitru nu avea curajul să ne fure la noi acasă, deşi nicunul nu fusese bătut. Intrau în sală şi realizau ca nu e de glumit cu spiritul Minaurului. Acum sala este goală. Si mă tem ca la fel e şi ţara.